Genu valgum și genu varum: când aliniamentul necesită tratament

Genu valgum descrie aliniamentul în care genunchii sunt apropiați și gleznele mai depărtate, iar genu varum descrie picioarele arcuite, cu genunchii depărtați. Sunt forme diferite de aliniament. La copii pot fi etape normale ale creșterii, în timp ce alte situații necesită evaluare ortopedică. [1,2]

Ce poate fi normal în copilărie

Copiii mici pot avea inițial picioare arcuite, apoi o perioadă în care genunchii par mai apropiați. Aspectul se schimbă pe măsură ce cresc. Evaluarea ține cont de vârstă și evoluție, nu doar de o fotografie. Formele fiziologice nu se tratează de rutină cu exerciții, încălțăminte specială sau talonete pentru „îndreptarea” oaselor. Aceste metode nu accelerează dezvoltarea normală. [1,2]

Când trebuie cerut un consult

Asimetria, agravarea, durerea, șchiopătatul sau limitarea activităților sunt motive pentru evaluare. Medicul poate verifica întregul membru inferior și dezvoltarea copilului. Există cauze care diferă de variația normală, inclusiv boala Blount sau tulburări ale sănătății osoase. Alegerea investigațiilor și a tratamentului depinde de cauza suspectată. Nu toate formele de genu varum sau valgum au aceeași explicație. [1,2]

La adult, forma și simptomele se discută împreună

Un adult cu un anumit aliniament, dar fără simptome, nu are automat nevoie de tratament. Dacă există durere ori limitare, trebuie evaluată cauza și relația cu articulația. Exercițiul nu trebuie prezentat ca metodă garantată de schimbare a axului osos după maturizare. Deciziile de corecție ortopedică sunt diferite de antrenarea forței și controlului mișcării. [3]

Rolul realist al kinetoterapiei

Atunci când evaluarea identifică dificultăți funcționale, programul poate urmări obiective precum mersul, forța sau controlul unei sarcini. Întreabă explicit dacă se lucrează asupra unei capacități modificabile sau dacă este vorba despre un aliniament structural. „Genunchiul intră spre interior la un exercițiu” și genu valgum osos nu sunt concluzii identice. Clarificarea evită promisiunile de corectare bazate numai pe aspect.

Cum urmărești fără comparații inutile

Pentru un copil, întreabă ce evoluție este așteptată la vârsta lui și când ar trebui făcut controlul. Pentru un adult, precizează activitățile limitate și istoricul de traumatisme. Nu compara picioarele cu o fotografie idealizată și nu forța poziționarea lor pentru a părea drepte. Monitorizarea și tratamentul trebuie să răspundă unei probleme reale, nu doar unei diferențe de formă. [1-3]